Pe una dintre strazile pustiite ale Calcutei, spre amurg, la orizont au aparut cateva siluete. Maiorul si cativa amici ai sai se intorceau din misiune. Unul dintre ofiteri ducea in spate un miel, din care picurau peste haina picaturi calde de sange din caura lasata de varful baionetei sale.
– William, se pare ca in orasul acesta nun e mai primeste nimeni cu merinde calde.
– Te inseli, colonele, ii raspunse maiorul. Nala ne va primi oricand. Intotdeauna am fost binevoitor cu ea, s i-am arata respectul meu chiar si in momente cand nu trebuia sa fac zel. Este o fata cumsecade si va rog si pe voi sa fiti retinuti, atat la glume, cat si la port. Unora ca voi nu li se cade sa confirme zvonurile, care si asa s-au cam raspandit prin regiune. Mde, nu toti englezii sunt la fel.
Intr-adevar, Nala ii primi cu caldura. De cum intrara, narile ofiterilor se umplura de arome si de aburul cald si inmiresmat, ce venea dintr-o odaie alaturata.
-Buna, Nala. Te rog san u te superi pe noi. Noi ti-am adus un miel si sper ca nu te superi daca-l vom imparti cu tine. Spunand astea, Maiorul William Atkinson zambi larg pe sub mustatile lui stufoase.
Nala incunvinta tacuta, si ii puse in maini un prosp curat. Dup ace-si splara mainile, unul dintre ofiteri lua mielul si iesi cu el afara.
In bucatarie, maiorul incepu sa cerceteze cu atentie multimea de sticlutele cu condimente de pe un raft bogat. Mirosea fiecare sticluta si expira adanc si cu placere aroma sticlutelor.
– Nucsoara, ii spuse Nala zambind.
– Stii ceva? Intreba cochet englezul. Am sa te rog sa-mi permiti sa aleg singur aromele pentru miel, ce zici?
– Cu mare placeie, domnule Atkinson. Dar promite-mi ca tot restul il fac eu.
– No, astazi vom gati noi, tu – stai colea si canta-ne ceva.
Astea fiind spuse, Nala scoase dintr-un paner de nuiele cateva rosii proaspete, o radacina de ghimber, capa si o coada de praz tot de ofiteri adusa ceva timp in urma, le puse pe masa, iar singura s-a asezat pe un scaunel de lemn si a inceput sa insire melodios cuvintele unui cantec despre o dragoste neimpartasita, intre un sudran si o fiica de brahman.
In timpul acesta, maiorul se apuca sa amestece intr-o farfurie o multime de condimente. Le mirosea pe toate si care-i pareau tentante le adauga intr-o strachinica: curcuma, piment, coriandru, ghimbir, chimion, nucşoară, seminţe de schinduf si piper. Mixul acesta a inceput sa fie numit mai tarziu curry, denumire pe care o cunoaste cititorul in zilele noastre. Povestelnicul, nu s-a putut incumeta sa lipseasca sosul de besar si boia iute. Pentru ca asa a crezut el ca trebuie. Voi faceti cum va pofteste inima.
Dar sa revenim la povestea noastra.
David se intoarse cu mielul dezblanit, curatat frumos de maruntaie si splat bine. Lua de la el picioarele din spate si se apuca sa-l dezoseze.
Dupa ce a dezosat carnea, a taiato bucati mici dupa care le-a pus piper
si, bineinteles, sare.
Cu mainile sale ostasesti, a amestecat bine bucatile de carne ca sa condimenteze uniform.
Intr-o tava a incins cateva linguri de ulei.
Fara ca sa astepte indicatiile maiorului, s-a apucat sa friga carnea, cam 10 minute, amestecand uneori, ca sa se prajeasca uniform pe toate partile.
Cand a terminat cu carnea, a pus-o sa se scurga intr-un vas, pentru ca de sucul carnii va avea nevoie mai incolo.
Continutul tigaii, care in mare parte era alcatuit din grasimi, l-a folosit pentru a praji ceapa: doua mari, tocate nu foarte marunt. A gatit-o la foc mediu, cam 7 minute, amestecand constant.
Celalalt ofiter, Andrew, s-a apucat sa marunteasca rosiile.
Pentru ca blendere nu erau pe vremurile celea, o facea traditional, pisand rosiile cu o furculita intr-o sita de metal. Desigur a urmat sfatul Nalei, de a le opari inite de a le curata de coaja, dupa care, cum v-am spus, le-a maruntit.
William in acel moment a inceput sa toace 3 catei de usturoi si o bucata mica de ghimbir proapat. O facea lent, si oarecum cu treistete, in armonie cu melodia Nalei.
– Pentru ce mai tai ghimbir, daca deja ai pus uscat? intreba atunci Andrew.
– Pentru ca nu se poate compara aroma radacinei de ghimbir cu praful uscat de ceva vreme, reprosa Nala inpirata, care tocmai isi terminase cantecul.
Acum, in ceapa prajita a turat o cana de apa fierbinte(200 ml), 
iar deasupra a presurat fara graba, putin cate putin, amestecand in acelasi timp, o lingura de faina de grau.
Deasupra s-a pus carnea,
peste carne – rosiile tocate. Maiorul Atkinson in acest moment, sa indoit din genunchi aplecandu-se, si trase cu ochiul in gura cuptorului. Buturuga ardea inca binisor, asa ca el s-a ridicat, a inchis cahla si a pus capacul la gura cuptorului. Jaratecul de acolo era suficient pentru a mentine focul moderat – continutul cazanului avea nevoie de tihna pentru ca mielul sa ia aroma rosiilor.
Dupa ce a bolborosit vreo 10 minute la foc mic, sosul si mielul aveau nevoie de ghimbir si usturoi.
Deasupra a fost pus besarul si amestecul preparat de maior – curry.
Peste inca vro 5 minute s-a pus o lingurita de piper cayenne.
S-a pus capacul si sa lasat pe jar mic pentru inca 40 de minute.
Intre timp cineva s-a apucat sa prepare niste linte. Lui Andrew, cel ma tanar si neexperimentat la bucate, i-a revenit aceasta misiune. Pentru ca lintea nu are nevoie de multa teorie pentru a fi pregatita: ea insasi – lintea, putina sare si apa cat s-o acopere de un deget. Se pun toate in cratita si se lasa s afiarba la foc incet cam 30 minute.
David, in acest moment, toca sarguincios ardeiul si coada de praz.
Cand sosul a fost aproape gata, acestea au fost puse peste.
– Ce vrei s afaci cu banana? o intreba mirat maiorul pe Nala.
– Acus vei vedea, primi el ca raspuns.
– Banana, dragii mei, continua Nala, la are menirea sa mai scoata iuteala.
Povestelnicul va mai adauga aici, pentru cititor, ca banana serveste in calitate de anestetic pentru cavitatile bucale suprasaturate cu capsicina, asa ca indienii o folosesc des la mancarurile picante, drept ca in forma cruda, adica se serveste separat de sos. Povestelnicul, insa, a decis sa va faca sa credeti ca Nala a insistat sa fie bagata in sos. Asa i s-a parut c-o sa mearga.
Sa aveti pofta!
Postfata:
Reteta asta, este produsul compilatiei dintre indicatiile unei carti de bucate indiene, unei istorii cu drept de a se fi petrecut cu adevarat, ghimbir proaspat, besar si curry, din Nepal aduse, cu rosii, praz si multe altele moldovenesti, mai ales mielul crescut si sacrificat la Negureni. Mai trebuie adaugat, ca aceasta reteta nu are pretentii de autenticitate culinara indiana, sa nu fie cu suparare.
Ca sa recapitulate, lista de ingrediente gramada:
1,5 kg carne de miel
2 cepe mari
4 rosii medii
1 lingura de faina
1 banana
1 coada de praz
1 ardei dulce
1 o coada de praz
3 catei de usturoi
a bucata de ghimber proaspat
1 lingurita de besar
1 lingurita cu varf de praf curry
1 lingurita de piper kayenne
sare
piper
Gata povestea.
